Dictionar

Rezultate principale (Infracţiune):

Infracţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infraction, lat. infractio)

1. încălcare cu vinovăţie a unei legi penale.

2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc.


Rezultate secundare (Infracţiune):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Antropologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.

2. şcoală = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.


Arest

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deţinere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracţiune.

2. locul acesteia; închisoare.


Coinculpat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coïnculpé)

1. inculpat împreună cu alţii în aceeaşi infracţiune penală.


Corecţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correctionnel)

1. care pedepseşte o infracţiune.

2. închisoare = sancţiune privativă de libertate, în anumite sisteme penale, pentru săvârşirea unei infracţiuni.


Defetism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)

1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.

2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.