Dictionar

infrutescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. infrutescence)

1. (bot.) grupare de fructe la un loc rezultând dintr-o inflorescență.
2. (var.) infructescență.
 

infructescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. infrutescence)

1. (bot.) inflorescență fructiferă.
2. (bot.) ciorchine de fructe; fructe agregate sau asociate (ex. duda, mura etc.).
3. (var.) infrutescență.