cazuist, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. casuiste; sp. casuista; lat. casus „caz de conștiință”)
Etimologie: (fr. casuiste; sp. casuista; lat. casus „caz de conștiință”)
1. cel care se ocupă de cazuistică.
2. teolog care, prin profesie, rezolvă cazurile de conștiință.
3. cel căruia îi place să analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată.
4. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond.