Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ingrat, lat. ingratus)
1. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător.
2. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
1. atitudinea celui ingrat; nerecunoştinţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gratitude, lat. gratitudo)
1. sentiment de recunoștință și afecțiune față de cineva.
2. (antonim) ingratitudine, nerecunoștință.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
1. atitudinea celui ingrat; nerecunoştinţă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT repugnans; ingratus; inamoenus
3. EN graveolent; virose
6. HU undorító; csömörletes; visszataszító
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT graveolens; repugnans; ingratus; inamoenus
2. FR puant; à mauvaise odeur; vireux
3. EN strongly scented; strong-smelling; stinking; graveolent; virose
4. DE starkriechend; starkduftend; widerlich
6. HU kellemetlen szagú; átható szagú; erős szagú
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR (d’odeur) désagréable; ingrate; vireuse; déplaisante
3. EN ill-smelling; nauseating odour; unpleasant smell; offensive smell; nasty smell; olid
4. DE unangenehm riechend; stinkend
5. RU вонючий; неприятно пaхнущий
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (slavon. нєблагодарьнъ)
1. care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; nemulțumit, (înv.) necontentăluit.
2. care nu manifestă recunoștință; ingrat.