Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingrédient, lat. ingrediens)
1. substanţă accesorie din compoziţia unui medicament, aliment etc.
2. ceea ce concură la un rezultat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aromate, lat. aromatum)
1. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assaisonner)
1. a pune ingrediente într-o mâncare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bromoforme)
1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr3; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cake)
1. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros şi dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciocolata)
1. amestec solidificat de cacao şi zahăr cu alte ingrediente.
2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condiment, lat. condimentum)
1. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie.