Dictionar

Rezultate secundare (Inhibitor.):

Cardioinhibitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardioinhibiteur)

1. nerv ~ = ramură a nervului vag care are funcţia de a rări bătăile inimii.


Inhibitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhibiteur)

1. adj. care inhibă; inhibant, inhibitiv.

2. s. m. substanţă care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, chimic etc.


Inhibitori

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inhibitores

2. FR inhibiteurs

3. EN inhibitors

4. DE Inhibitoren; Hemmungsstoffe

5. RU инrибиторы

6. HU inhibitorok, gátlók


Antitrombină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă inactiveze trombina.

2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.


Antitromboplastină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antithromboplastine)

1. inhibitor natural al coagulării sângelui.


Cataliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.

2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.

3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.

4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).

5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).

6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.


Inhibant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. inibante)

1. care inhibă; inhibitor.


Inhibitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhibitif)

1. care poate încetinească sau oprească o funcție; care inhibă; inhibitor.


Inhibiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inhibition, lat. inhibitio)

1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcţii.

2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacţii cu ajutorul inhibitorilor.