ininteligibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inintelligible)

1. de neînțeles; neclar, confuz.

bariglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baryglossie)

1. dificultate în pronunțarea cuvintelor, limbajul fiind ininteligibil.

ermetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hermétisme)

1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).
2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.
3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor.

galimatias

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galimatias)

1. vorbire, scriere confuză, ininteligibilă, greoaie.

grimoar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grimoire)

1. formular cuprinzând formule magice de vrăjitorie.
2. (fig.) discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.

irochez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iroquais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații indiene din America de Nord.
2. s. f. familie de limbi indigene din America de Nord.
3. (fam.; s. n.) limbaj ininteligibil.

masca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. masquer)

1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.
2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.
3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.
4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava.
5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
6. a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.