Rezultate principale (Iniţia.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. initier, lat. initiare)
1. tr. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult.
2. a îndruma în practica unei religii.
3. a începe, a pune bazele unei activităţi etc.
4. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoştinţele necesare într-o ştiinţă, artă, meserie etc.
Rezultate secundare (Iniţia.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initial)
1. adj. (şi adv.) de (la) început.
2. s. f. literă cu care începe un cuvânt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. initialiser)
1. (inform.) a anula conţinutul memoriei calculatorului electronic prin aducerea la zero, în scopul începerii prelucrării de noi date.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (iniţia)
1. (cel) care a primit (primele) cunoştinţe într-un domeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiatique, it. iniziatico)
2. care nu poate fi înţeles decât de iniţiaţi; ezoteric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. initiative)
1. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva.
2. însuşirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiateur)
3. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanşării unei explozii.
4. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acroamatique)
1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrophonie)
1. pronunţare accentuată a iniţialei unui cuvânt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acronyme)
1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.