Dictionar

Rezultate secundare (Inițiat):

Iniţiat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (iniţia)

1. (cel) care a primit (primele) cunoştinţe într-un domeniu.


Iniţiatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiatique, it. iniziatico)

1. care ţine de iniţiere.

2. care nu poate fi înţeles decât de iniţiaţi; ezoteric.


Iniţiativă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. initiative)

1. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva.

2. însuşirea celui care este înclinat întreprindă ceva nou din îndemn propriu.


Iniţiator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiateur)

1. (cel) care iniţiază ceva.

2. s. m. promotor (II).

3. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care impulsul declanşării unei explozii.

4. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor.


Acroamatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.

2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.


Adept, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.

2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.

3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.


Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Apatic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apathique)

1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.

2. care este lipsit de inițiativă.

3. care este caracterizat sau afectat de apatie.

4. II. persoană apatică.


Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.