Rezultate secundare (Inițiat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (iniţia)
1. (cel) care a primit (primele) cunoştinţe într-un domeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiatique, it. iniziatico)
2. care nu poate fi înţeles decât de iniţiaţi; ezoteric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. initiative)
1. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva.
2. însuşirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiateur)
3. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanşării unei explozii.
4. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acroamatique)
1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)
1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apathique)
1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.
2. care este lipsit de inițiativă.
3. care este caracterizat sau afectat de apatie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)
1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.
3. iniţiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.
6. (med.) acces (2), criză, şoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.