Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. innocent, lat. innocens)
1. nevinovat, curat, naiv; candid.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. innocenter)
1. a declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca neştiutor; a dezvinovăţi, a justifica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innocence, lat. innocentia)
1. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. candide, lat. candidus)
1. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candeur, lat. candor)
1. curăţenie, puritate morală, nevinovăţie.
2. naivitate, ingenuitate, inocenţă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. naïf)
1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.
2. fără experiență, credul, inocent.
3. artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.
4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.
5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. virgo)
1. fecioresc; cast, neprihănit.
4. (despre o regiune, o pădure) neumblat, nestrăbătut; neexploatat.
5. (despre lână) pură, la prima prelucrare.