Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. innocenter)
1. a declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca neştiutor; a dezvinovăţi, a justifica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innocence, lat. innocentia)
1. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candeur, lat. candor)
1. curăţenie, puritate morală, nevinovăţie.
2. naivitate, ingenuitate, inocenţă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.