Dictionar

inocula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. inoculer, lat. inoculare)

1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza.
2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc.
 

inoculabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inoculable)

1. care poate fi inoculat.
 

inoculare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inoculatio
2. FR inoculation; lardage
3. EN inoculation; spawning
4. DE Einimpfung; Impfung; spicken; ansetzen (eine Kultur)
5. RU зaсев; инокуляция; посев; высев
6. HU oltás, beoltás, becsepegtetés, inokuláció
 

inoculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inoculation, lat. inoculatio)

1. acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculare.
2. (med.) introducere în organism a unei substanțe care conține germenii unei boli.
3. (med.) pătrunderea unui microorganism patogen în organism printr-o rană cutanată sau mucoasă.
4. (fig.) sădire în mintea cuiva, încetul cu încetul, a unor idei, concepții etc.
5. (var.) (înv.) inoculațiune.
 

anizeiconie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniséiconie)

1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.
 

biomicroscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biomicroscope)

1. microscop în biomicroscopie.
2. (oftalmologie) microscop binocular utilizat pentru examinări oculare.
 

cheiroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéiroscope)

1. aparat pentru reducerea vitezei binoculare și a capacității de fuziune.
 

chiasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)

1. figură de stil constând în așezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.
2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.
3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.
 

colposcop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colposcope)

1. (med.) instrument optic folosit în colposcopie; microscop binocular stereoscopic care permite examinarea uterului și a vaginului.
 

cutireacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuti-réaction)

1. test de stabilire a sensibilității unui individ față de o anumită substanță (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantități din această substanță.