OK
X
inoportun, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inopportun, lat. inopportunus)
1.
care
nu
este
oportun;
nepotrivit.
2.
neplăcut,
supărător.
inoportunare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. importuna)
1.
incomodare.
2.
deranjare.
inoportunat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (vb. importuna)
1.
(persoană)
care
este
deranjată
de
cineva.
inoportunitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inopportunité)
1.
însușirea
de
a
fi
inoportun;
lipsă
a
unei
oportunități;
neoportunitate.
2.
incomodare.
3.
deranjare.
4.
(anton.)
oportunitate.
asoma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assommer)
1.
a
ameți
animalele
la
abator
înainte
de
tăiere
(cu
o
lovitură
puternică).
2.
a
inoportuna,
a
lovi.
contratimp
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. contretemps)
1.
(muz.)
accentuare
a
timpului
slab
(neaccentuat)
al
unei
măsuri,
timpul
tare
fiind
ocupat
de
o
pauză.
2.
inoportunitate,
nepotrivire.
3.
în
~
=
inoportun.
crampon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crampon)
1.
piron
cu
care
se
fixează
de
traversă
șina
de
cale
ferată.
2.
mică
bucată
de
talpă
sau
de
cauciuc
care
se
aplică
pe
talpa
bocancilor
de
sport
pentru
a
împiedica
alunecarea.
3.
rădăcina
adventivă
a
unei
plante
agățătoare,
prin
care
aceasta
se
prinde
de
copaci,
de
ziduri
etc.
4.
pedicel
de
fixare
situat
pe
fața
interioară
a
talului
lichenilor.
5.
(fig.)
persoană
insistentă
și
inoportună.
gafeur
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. gaffeur)
1.
cel
care
comite
o
gafă,
o
stângăcie,
o
acțiune
inoportună;
gafist.
inoportunitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inopportunité)
1.
însușirea
de
a
fi
inoportun;
lipsă
a
unei
oportunități;
neoportunitate.
2.
incomodare.
3.
deranjare.
4.
(anton.)
oportunitate.
intrus, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. intrus, lat. intrusus)
1.
(cel)
care
se
introduce
undeva
fără
drept,
fără
vreo
calitate;
nepoftit,
inoportun.