Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inopportunité)
1. însuşirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contretemps)
1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.
2. inoportunitate, nepotrivire.
3. în ~ = inoportun.