Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. innovateur)
1. (cel) care realizează o inovaţie; care inovează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. innovatif)
1. care este o sursă de inovație, care promovează inovarea.
2. care inovează, schimbă, introduce ceva nou.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (înnoi + -tor)
1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.
2. (persoană) care inventează ceva.