Dictionar

inoxidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inoxydable)

1. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează.
 

alpaca 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alpaka)

1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.
 

crom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrome)

1. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare.
 

inox

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inox)

1. metal, aliaj inoxidabil. (p. ext.) obiect din acest material.
 

nichel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nickel, germ. Nichel)

1. metal feromagnetic alb-cenușiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc.
 

paliag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Paliag)

1. aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie.
 

platină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platine)

1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil.
2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.
3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate.