1. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează.

1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.

1. metal alb-cenuşiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oţelului inoxidabil şi la cromare.

1. metal, aliaj inoxidabil. (p. ext.) obiect din acest material.

1. metal feromagnetic alb-cenuşiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oţel speciale, a instrumentelor medicale etc.

1. aliaj de paladiu şi argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie.

1. metal preţios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil şi inoxidabil.

2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.

3. piesă plană care intră în construcţia anumitor aparate.