Dictionar

insalivație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insalivation)

1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.
2. (var.) (înv.) insalivațiune.
 

insalivație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insalivation)

1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.
2. (var.) (înv.) insalivațiune.
 

manducație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. manducatio, fr. manducation)

1. acțiunea de a mânca, cuprinde toate funcțiile anterioare digestiei (apucare, mestecare, insalivație, înghițire); (rar) mâncare.
2. (relig. cat.) comuniune euharistică.
 

insalivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. insaliva)

1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.