Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigraphie)
1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. épigraphiste)
1. specialist în epigrafie, știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loupe)
1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc.
3. umflătură apărută sub piele.
4. excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor.