Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antiqua)
1. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripţiile de pe monumentele Romei antice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. corpus)
1. culegere, colecţie de date, de texte, inscripţii, legi.
2. garmond.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronogramme)
1. inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripţie etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiţie) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc., care au şi o semnificaţie numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfăşurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coufique)
1. care este fără puncte diacritice (vorbind despre o scriere arabă veche, folosită mai întâi pentru caligrafia Coranului, apoi în inscripții ornamentale și monede).
2. scriere ~ă = formă veche de scriere arabă, pentru caligrafierea Coranului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écusson)
1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc.
2. mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc.
4. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne.
5. loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élephantin)
1. care se aseamănă cu un elefant; propriu elefantului; de elefant.
2. carte ~ă = tăbliță de fildeș pe care sunt pictate sau gravate inscripții.