Dictionar

aculeat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu țepi; ghimpos, țepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.
 

ametabolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amétabole)

1. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză.
 

antofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthophage)

1. (despre insecte) care mănâncă florile.
 

apter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aptère, gr. apteros)

1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, pețiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
 

creofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. créophage)

1. (despre insecte) care se hrănește cu carne; carnivor.
 

creofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. créophagie)

1. (despre insecte) faptul de a se hrăni cu carne, de a fi carnivor.
2. obișnuință de a se hrăni cu carne.