Rezultate principale (Insistență.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)
2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.
Rezultate secundare (Insistență.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adjuration, lat. adiuratio)
1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. adulateur)
1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; linguşitor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)
1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. commoratio, fr. commoration)
1. insistenţă asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate.
2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncţiilor coordonatoare şi, sau în propoziţie; epimonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.