insistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruință, perseverență.
2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.

adjurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adjuration, lat. adiuratio)

1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.
2. rugăminte insistentă.

adulator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; lingușitor.

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.

asiduitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruință, sârguință.
2. perseverență, insistență.

comorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. commoratio, fr. commoration)

1. insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate.
2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă.

crampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă șina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă și inoportună.