Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inspecter, lat. inspectare)
1. a examina, a controla, a verifica; (p. ext.) a cerceta atent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspectorat)
1. serviciu având sarcina de a inspecta activitatea unităţilor în subordine; localul unde este instalat.
2. funcţia de inspector; timpul cât se exercită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. provveditore, fr. provéditeur)
1. înalt funcţionar în vechea republică a Veneţiei, însărcinat cu inspectarea sau comanda unei flote, fortificaţii sau provincii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. visiter, lat. visitare)
2. (despre medici) a face un examen medical unui pacient.
3. a examina o situaţie făcând o descindere la faţa locului; a inspecta.
4. a merge să cunoască o localitate, o expoziţie, un muzeu etc.