Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspecteur, lat. inspector)
1. cel care este împuternicit să inspecteze o instituţie, o activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspectorat)
1. serviciu având sarcina de a inspecta activitatea unităţilor în subordine; localul unde este instalat.
2. funcţia de inspector; timpul cât se exercită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. автодрезина)
1. vehicul ușor autopropulsat, asemănător cu un vagonet, folosit anterior de către inspectorii liniilor de cale ferată și echipele de lucru pentru a se deplasa rapid către și dinspre locul de muncă; drezină autopropulsată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspectorat)
1. serviciu având sarcina de a inspecta activitatea unităţilor în subordine; localul unde este instalat.
2. funcţia de inspector; timpul cât se exercită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réviseur, germ. Revisor)
1. cel care face revizii, care controlează (ceva).
3. (în trecut) inspector al şcolilor primare dintr-un judeţ.