Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antiqua)
1. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripţiile de pe monumentele Romei antice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. arien)
1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).
2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)
1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.
2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. naturalisme)
1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești.
2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane.
3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură.
4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei.
5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după rus. narodnicestvo)
1. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. végétarien)
1. I. referitor la vegetarianism; care este un adept al vegetarianismului.
2. care mănâncă plante și produse de origine animală, excluzând carnea.
3. (despre animale) care se hrănește cu plante.
4. (despre alimente) constând din produse vegetale și animale, excluzând carnea și peștele.
5. (despre un local public) care servește mese inspirate de vegetarianism.
6. II. cel care practică vegetarianismul; adept al vegetarianismului.
7. adept al regimului alimentar care exclude carnea, dar tolerează produse de origine animală (ouă, lapte, brânză, miere etc.).