inspirator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. inspirateur)

1. adj. (anat.) care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni.
2. adj., s.m.f. (persoană) care inspiră pe cineva; (prin ext.) îndrumător, sfătuitor.
3. (persoană) care influențează pe cineva.
4. (înv.) inspirător.

gaullism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gaullisme)

1. doctrină și mișcare politică care se inspiră din acțiunea politică a lui Charles de Gaulle (deși termenul a fost contestat de inspiratorul său).
2. regim (politic) bazat pe această doctrină.

inspirator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. inspirateur)

1. adj. (anat.) care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni.
2. adj., s.m.f. (persoană) care inspiră pe cineva; (prin ext.) îndrumător, sfătuitor.
3. (persoană) care influențează pe cineva.
4. (înv.) inspirător.

irenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irénique, lat. irenicus, gr. eirenikos)

1. inspirator de pace; pacific.
2. (religie) care caută ecumenismul, înțelegerea între oameni cu opinii religioase divergente.

scalen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scalène, lat. scalenus)

1. adj. (despre un triunghi) cu toate laturile inegale.
2. adj., s. m. (mușchi inspirator) între vertebrele cervicale și primele două perechi de coaste.

tiraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tirage)

1. număr de exemplare în care se tipărește o publicație periodică, o carte etc.
2. producția orară normală a unei mașini de tipărit, exprimată în coli tipărite pe față.
3. (cinem.) multiplicare, prin copiere, a unui film.
4. deplasare a unui gaz într-o conductă datorită diferenței de presiune dintre cele două extremități sau dintre două secțiuni ale ei.
5. operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei.
6. tragere a aerului în plămâni ca urmare a contracției mușchilor inspiratori.
7. efort inspirator în dispnee.