instalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. installation)

1. instalare (I,1).
2. ansamblu de construcții, aparate, mașini etc. montate împreună pentru a îndeplini anumite operații sau funcții.

microinstalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + instalaţie)

1. instalație de mici proporții.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

aerogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerogenerator)

1. instalație de transformare a forței eoliene în energie electrică.

aerotermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotherme)

1. instalație de încălzire cu aer cald a unor încăperi mari.

aglomerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérateur)

1. instalație pentru aglomerarea minereurilor.

amplasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (amplasament)

1. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc.

amplasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emplacement)

1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc.
2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie.