Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. axoid)
1. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotaţie în mişcarea unui corp rigid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détonation)
1. zgomot produs de o explozie; detunătură.
2. ardere extrem de rapidă a unei substanţe într-un spaţiu închis, însoţită de o degajare instantanee de gaze şi de un zgomot caracteristic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (foto1- + text)
1. text explicativ la câteva instantanee fotografice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. piézogramme)
1. curbă obținută la piezograf.
2. (med.) curbă a presiunilor succesive instantanee produse în arborele arterial în timpul unui ciclu cardiac.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plan, lat. planus)
1. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat.
2. suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane.
3. s. n. suprafață netedă, plană.
4. suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă.
5. (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.
6. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc.
7. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc.
8. (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant.
9. mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional.
10. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă.
11. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită.
12. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată.
13. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (traduce)
1. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție.
2. ~ automată = traducerea unui text în întregime de unul sau mai multe programe de calculator, fără ca un traducător uman să intervină.
3. ~ asistată de computer = traducere de text realizată în mod interactiv cu ajutorul calculatorului.
4. (în cadrul unei conferințe internaționale) ~ instantanee sau simultană = traducere imediată (și orală) a discursului sau comunicării pronunțate de vorbitor.
5. (fig.) transpunere pe alt plan; transpunerea unei arte în alta; reprezentarea realității prin artele plastice.
6. (fiz.) transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.
8. (înv.) trăducere.