Dictionar

instantaneu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instantané)

1. adj. (și adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment.
2. (fiz., despre mărimi) referitor la un anumit moment.
3. (tehn.; despre centre și axe de rotație) cu poziție variabilă în timp față de sistemul de referință fix și mobil.
4. s. n. fotografie luată cu expunere scurtă.
5. expunere foarte scurtă a clișeului.
 

convertoplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. convertiplan)

1. avion care poate să decoleze și să aterizeze vertical, trecând instantaneu la zborul orizontal.
 

eveniment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. événement)

1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație).
2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu.
3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment.
 

extrasensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extra-sensible)

1. ultrasensibil.
2. (despre organism) care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație.
 

instant

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (engl. instant)

1. care ocurge imediat; instantaneu, rapid.
2. (despre mâncăruri, băuturi) care se prepară foarte rapid și ușor, fără fierbere, prin dizolvare.
 

instantaneitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instantanéité)

1. însușirea a ceea ce este instantaneu.
 

moment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

1. interval scurt de timp; clipă, secundă.
2. de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul.
3. perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă.
4. (art.) ocazie.
5. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană.
6. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe.