Dictionar

 

instaurator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. instaurateur, lat. instaurator)

1. cel care instaurează; persoană care fondează sau introduce ceva pentru prima dată; fondator, ctitor.
 
 
 
 
 

ceaușism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Ceauș[escu] + -ism)

1. (politică) regimul tiranic instaurat de Nicolae Ceaușescu în România între anii 1965 și 1989.