Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. animal)
1. s. n. fiinţă care are organe de simţ, de mişcare, sistem nervos etc.
2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte.
3. adj. de animal, propriu animalelor.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. bestialiser)
1. a deveni bestial; a arăta instincte de bestie; a se animaliza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (defula + -tor)
2. care dă frâu liber instinctelor reprimate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éros /1/, germ. Eros)
1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.
2. ansamblul dorinţelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.
3. ansamblul instinctelor de conservare şi perpetuare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. gr. idios, distinct)
1. unitate structurală ipotetică.
2. totalitatea instinctelor colective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instinctivité)
1. caracter instinctiv; conducere de către instincte; instinctualitate.