Dictionar

defulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (defula + -tor)

1. referitor la defulare.
2. care dă frâu liber instinctelor reprimate.
 

eros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éros /1/, germ. Eros)

1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură.
2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido.
3. ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare.
 

id 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. gr. idios, distinct)

1. unitate structurală ipotetică.
2. totalitatea instinctelor colective.