Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drive)
1. lovitură puternică la tenis, golf şi base-ball care imprimă mingii o viteză mare şi o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuţie prin elan, stimulator, vigoare, forţă impulsivă.
3. (psih.) tendinţă impulsivă, de natură instinctivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)
1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.
2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. libido)
1. (biologie) impuls natural spre activitatea sexuală; poftă, apetit, dorinţă.
2. (medicină) energie care determină căutarea instinctivă a plăcerii, a satisfacției sexuale.
3. (la Jung) orice formă de energie psihică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. répulsion, lat. repulsio)
1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare.
2. (fiz.) respingere (2).