Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garde)
1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.
2. ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități.
3. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării.
4. a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins.
5. medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program.
6. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)
1. instituţie ecleziastică cu prerogative judiciare şi penale, vestită prin sentinţele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.
2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magophonie)
1. mare sărbătoare a perşilor, instituită în anul 522 a. Chr., în amintirea masacrării magilor de la Persepolis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. honor, fr. honneur)
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate.
2. de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
3. renume, faimă, bună reputație.
5. considerație, respect, stimă.
6. gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ~a cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
8. castitate, pudoare (la femei).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protectorat)
1. formă de dependenţă instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranităţii sale politice.