Rezultate secundare (Instituţia):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. escompte)
1. (fin.) operaţie prin care se diminuează primele încasate anterior la asigurările de viaţă cu dobândă compusă pe care asiguratorul le obţine de la instituţia de credit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. exmatrikulieren)
1. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituţia de învăţământ pe care o frecventează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filiale)
1. secție a unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc.
2. organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ministère)
1. sector al administraţiei de stat condus de un ministru; instituţia respectivă; (p. ext.) sediul acestei instituţii.
2. funcţie, titlu de ministru (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monachisme)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obligation, lat. obligatio)
1. datorie; angajament, îndatorire.
2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru.
3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.