Rezultate secundare (Instituţiile):
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. lat. animus, spirit, inteligenţă)
1. ştiinţa sistemului conceptual sau a activităţilor spirituale referitoare la instituţiile sociale, artă, religie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiacadémique)
1. care contravine normelor și convențiilor stabilite de instituțiile academice; contra principiilor academice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)
1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservateur, lat. conservator)
1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + rusifica)
1. a înlătura instituţiile, obiceiurile etc. specifice Rusiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disperser)
1. tr., refl. a (se) împrăştia, a (se) răspândi.
2. (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie.
3. tr. a împrăştia organizat populaţia, instituţiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile.
4. a dispune unităţile militare pe subunităţi în raioane la distanţe mari, pentru a reduce posibilităţile inamicului de a le nimici.