Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. institutionnaliste)
1. I. legat de instituționalism, teorie economică care accentuează rolul instituțiilor în funcționarea economiei.
2. II. adept al instituţionalismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. enseignement)
1. proces de instruire şi educare în şcoală.
2. (p. ext.) sistemul instituţiilor şcolare dintr-o ţară.
3. domeniu de activitate a cadrelor didactice.
4. (pl.) concluzie trasă dintr-o experienţă, dintr-un eveniment etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laïcisme)
1. doctrină a partizanilor laicizării instituţiilor învăţământului.
2. atitudine, manifestare laică; laicitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. laïciste)
1. I. care se referă la laicism; care aplică laicismul.
2. care tinde să confere instituţiilor un caracter nereligios.
3. II. adept al laicismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macrosocial)
1. referitor la marile colectivităţi umane.
2. nivel ~ = ansamblul structurilor, instituţiilor, relaţiilor şi activităţilor sociale la nivelul întregii societăţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. macrostructure)
1. structură a unui corp (metal, aliaj etc.) vizibilă cu ochiul liber sau cu lupa.
2. structură a solului predominant din macroagregate.
3. ~ socială = totalitatea relaţiilor, reţelelor şi instituţiilor la nivelul întregii societăţi.