Dictionar

Rezultate principale (Instrucție):

Instrucţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)

1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.

2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.

3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.

4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.


Rezultate secundare (Instrucție):

Ambuscat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.

2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.

3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.


Diriginte, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dirigeant)

1. profesor care răspunde de buna desfăşurare a întregului proces de educaţie şi instrucţie a elevilor unei clase.

2. şef de oficiu poştal sau vamal ori al unei farmacii.

3. ~ de şantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un şantier de construcţii.


Echipament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipement)

1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.

2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie.

3. ansamblu de piese şi dispozitive ale unei maşini, instalaţii etc. care îi asigură buna funcţionare.


Grupă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. groupe)

1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.

2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.

3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.

4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.

5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.

6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.

7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.

8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.


Instrucţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. instructional)

1. referitor la instrucţie, la instrucţiuni.

2. (despre un curs, film etc.) conceput pentru a învăța pe cineva cum facă ceva.


Manşă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manche)

1. pârghie care comandă eleroanele şi profundorul unui avion.

2. ţintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucţie.

3. ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcţiei vântului, pe aerodromuri la loc vizibil.