Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoinstrui)
1. acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei.
2. acțiunea de îmbogățire a cunoștințelor prin efort personal, în afara sistemului de învățământ; autodidaxie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. autodidaktisch, fr. autodidactique)
1. referitor la autoeducare, autoformare sau autoinstruire.
2. de, sau referitor la, autodidact; propriu autodidactului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catéchèse)
1. instruire religioasă prin întrebări şi răspunsuri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concentrer)
1. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct.
2. refl. a-şi încorda atenţia, gândirea într-o (singură) direcţie; a fi preocupat de ceva.
3. tr. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire.
4. a mări procentul unui component într-o soluţie, într-un amestec.
5. a separa părţile cu minereuri utile din minereul brut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déscolariser)
1. a renunţa la şcoală, la instruirea prin intermediul şcolii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. enculturation)
1. proces de asimilare a unei forme de cultură, prin instruire şi educaţie, pe toată perioada vieţii; adaptare culturală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exercice, lat. exercitium)
1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
2. mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice.
3. metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta.
4. temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate.
6. ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar.
7. în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal.