Rezultate secundare (Instruiți,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. littéraire, lat. litterarius)
1. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii.
2. limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris şi în vorbirea oamenilor instruiţi.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. savant)
1. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit.
2. adj. care denotă multă erudiție.
3. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamenii instruiți, livresc.
4. care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult.
5. (despre limbi) folosit ca limbă de cultură.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. maîtrise)
1. (înainte de Revoluția Franceză) școală atașată unei catedrale sau biserici importante unde copiii erau instruiți în muzică și cânt religios; psalette.
2. (prin analogie) școală pentru instruirea copiilor în muzică și cânt coral.
3. mulțimea muzicienilor și cântăreților repartizați la un lăcaș de cult; chapelle.