Dictionar

acordabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accordable)

1. care poate fi în concordanță cu altceva.
2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.
3. (antonim) inacordabil.
 

acordor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.
 

acordor 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordoir)

1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.
 

aerofon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aerophon)

1. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii.
 

alamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. lama)

1. aliaj de cupru și zinc.
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
 

alpaca 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alpaka)

1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.