Rezultate secundare (Instrumente;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)
1. care poate fi în concordanță cu altceva.
2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordeur)
1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordoir)
1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aerophon)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibraţie a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lama)
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alpaka)
1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.