Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordeur)
1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordoir)
1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alpaka)
1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arpentage)
1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi.
2. tehnica măsurării şi evaluării suprafeţelor de teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asepsie)
1. absenţă a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor şi utilajelor chirurgicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.