Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insulino-résistence)
1. rezistenţă a organismului la acţiunea hipoglicemiantă a insulinei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insulinique)
1. (med.) care se referă la insulină, un hormon secretat de pancreas și implicat în special în regularea glucozei.
2. (med.) șoc ~ = comă hipoglicemică indusă, în scop terapeutic, de o injecție cu insulină.
3. indice ~ = parametru care măsoară producția de insulină în organism ca răspuns la ingerarea oricărui aliment (creșterea insulinei în sânge în cele două ore de la ingerare).