Dictionar

integra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’intégrer, lat. integrare)

1. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot.
2. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale.
 

dezintegra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désintégrer)

1. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente.
2. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru.
 

integrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intégrable)

1. care se poate integra.
 

integrabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intégrabilité)

1. însușirea de a fi integral.
 

integraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intégraphe)

1. aparat pentru trasarea curbelor integrale ale unei curbe.
 

integral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)

1. adj. (și adv.) întreg, complet.
2. făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă.
3. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor.
4. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale.
5. simbol matematic care indică operația de integrare.
 

integralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)

1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale.
2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

actinon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinon)

1. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului.
 

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
 

agroturism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agrotourisme, engl. agrotourism)

1. turism care se face în zonele rurale.
2. integrarea unei activități de primire turistică într-o exploatație agricolă.
 

anglicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglicisme)

1. cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă limbă și încă neintegrat în aceasta.
2. caracteristică, obicei tipic englezesc.
 

apercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperception)

1. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară.