integral, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)
1. adj. (și adv.) întreg, complet.
2. făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă.
3. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor.
4. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale.
5. simbol matematic care indică operația de integrare.