Rezultate secundare (Integritatea,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)
1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désintégrer)
1. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente.
2. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. intégrisme)
1. atitudine a acelora care refuză să adapteze o doctrină noilor condiţii.
2. (religie) doctrină care susține menținerea și integritatea tradiției religioase.
3. (prin ext.) se referă la orice mișcare care reclamă revenirea la elementele de bază.
4. voința de a aplica o doctrină în întregime și fără a o pune la îndoială vreodată.
5. (expr.) ~ musulman = mișcare extremistă care urmărește impunerea în societate, prin orice mijloace, a principiilor formale ale islamismului; fundamentalism islamic.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intégriste)
1. adj. care se referă la integrism; care este un susținător al integrismului.
2. s.m.f. adversar al modernismului care se străduiește să mențină și să apere integritatea credinței, doctrinei și tradiției.
3. (prin ext.) cel care se opune progresismului.