abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

disfuncție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dysfunktion)

1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem.
2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte.
3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv.

integraționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. intégrationniste)

1. I. referitor la integrarea politică, economică sau rasială.
2. II. adept al integrării politice, economice sau rasiale.

integronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. integronics)

1. teorie generală a integrării.
2. știința coexistenței sistemelor, care studiază procesele de integrare și elementele lor componente, sistemele integrate.

interdialect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interdialecte)

1. fază intermediară a procesului istoric al integrării dialectelor în limba națională.