OK
X
abrutizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abrutissant)
1.
care
abrutizează.
2.
care
dezumanizează
prin
diminuarea
sau
distrugerea
activității
intelectuale
sau
spirituale.
3.
(antonim)
civilizator.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
amaurotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amaurotique)
1.
I.
(med.)
aparținând
sau
care
suferă
de
amauroză.
2.
(med.)
idioție
~ă
=
boală
infantilă
familială
care
se
manifestă
prin
orbire
congenitală
și
absența
totală
a
dezvoltării
intelectuale.
3.
II.
persoană
care
suferă
de
amauroză.
antiintelectualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. antiintellektualizm)
1.
atitudine
critică
față
de
tendința
de
folosire
excesivă
a
abstracțiilor,
a
operațiilor
logico-intelectuale
în
interpretarea
fenomenelor.
2.
concepție
care
neagă
posibilitatea
cunoașterii
științifice
a
adevărului
cu
ajutorul
rațiunii;
iraționalism.
beotism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. béotisme)
1.
caracter
beoțian,
lipsă
de
gust
pentru
disciplinele
intelectuale;
nivel
intelectual
scăzut
din
cauza
lipsei
de
gândire
critică.
2.
lipsă
de
gust,
de
preocupări
intelectuale;
vulgaritate,
bădărănie;
caracter
rudimentar
în
stil
și
în
limbă.
beoțian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. béotien)
1.
I.
care
aparținea
Beoției
sau
beoțienilor;
care
se
referă
la
Beoția
sau
la
beoțieni;
originar
din
Beoția.
2.
I.
(înv.)
greoi
la
minte.
3.
(persoană)
din
Beoția.
4.
(om)
ignorant,
lipsit
total
de
preocupări
intelectuale
(cu
aluzie
la
reputația
locuitorilor
Beoției
antice).